Pastele este cea mai importanta sarbatoare crestina a anului, pentru prima data fiind sarbatorit in jurul anului 1400 inainte de Hristos. Sarbatoarea Pastelui poate fi asociata cu primavara.
Retrezirea naturii la viata simbolizeaza noua viata pe care crestinii au castigat-o prin crucificarea si Invierea lui Iisus. Pastele crestin este similar cu doua traditii antice: una evreiasca si alta pagana. Ambele traditii sarbatoresc Invierea, trezirea la viata.
Credinciosii spun ca sarbatoarea Invierii Domnului e cea mai imbucuratoare si cea mai solemna dintre toate sarbatorile crestine din timpul anului bisericesc.
Originea cuvantului „Paste”
Sarbatoarea Invierii Domnului este indicata in limba romana prin cuvantul „Pasti” intrebuintat de obicei la plural, care este de origine ebraica. La evrei cuvantui Pascha (pesah) insemna trecere si era mostenit de acestia de la egipteni. Sarbatoarea coincidea cu prima luna plina de dupa echinoctiul de primavara. Termenul ebraic a trecut in vocabularul crestin pe motivul ca evenimentele istorice care sunt comemorate de aceasta sarbatoare, adica patimile, moartea si invierea Domnului, au coincis cu Pastile iudaice din acel an.
Termenul nu implica o identitate a Pastilor crestine cu cele evreiesti, ci numai o inrudire terminologica si cronologica dintre ele. Se pare ca pana in secolul al V-lea termenul de „Pasti” indica mai ales patimile si moartea Domnului si nu atat serbarea invierii Lui, scrie parintele Aruppala Gheevarghis.
Saptamana curateniei sufletesti
Sarbatoarea Pastelui incepe cu Duminica Floriilor, ziua cand se serbeaza intoarcerea lui Hristos in Ierusalim. Incepand din aceasta zi oamenii isi amenajeaza gradinile, in ziua de duminica dimineata ei pleaca la biserici cu crengute de salcie – simbol al fertilitatii, vietii, ca mai apoi sa le agate la stresinile caselor. In unele locuri, de ziua Floriilor oamenii isi scoteau martisorul pus in piept in luna martie si il agatau de un pom roditor. Daca pomul rodea din abundenta atunci aveai parte de un an bogat.
Urmatoarea zi importanta din ajunul Pastelui este joi. In aceasta zi clopotele bisericii inceteaza sa mai bata. In ultima joie a postului se inrosesc ouale.
Vinerea este Ziua Rastignirii lui Hristos, cea mai mare zi de post. Se zice ca ziua de vineri este o zi fara noroc. In aceasta zi nu se practica munci grele de cultivarea pamantului, nu se aprindea focul in soba si nu se cocea painea. Sambata clopotele bisericii isi reiau dangatul. Cel mai important moment e sfintirea apei.
In seara zilei de sambata, familiile merg la biserica pentru a asculta slujba Invierii si a lua lumina de la lumanarile preotilor. Cu aceste lumanari aprinse ei vor reveni in case si vor aprinde candela. Bunicii spun ca lumanarea nu trebuie sa se stinga pe tot parcursul drumului.
Odata ajunsi acasa, in familie, vor ciocni oua vopsite zicand „Hristos a Inviat” primind raspunsul „Adevarat a Inviat”.
In ziua Pastelui dimineata oamenii obisnuiesc sa puna oua rosii in apa si sa se spele din aceasta pentru a se proteja de boli. In alte zone se pun oua albe si bani.
Mancarea traditionala de Pasti este oua vopsite, friptura de miel si pasca. Mielul – este considerat simbolul lui Hristos, ouale simbolul Divinitatii care fiind ciocnite de Pasti sunt sacrificate.
Slujbe speciale pentru credinciosi
Toate slujbele din timpul cat dureaza aceasta sarbatoare, utrenie, vecernie, pavecernita, miezonoptica, ceasurile, precum si sfanta liturghie, se fac dupa un tipic special. Sarbatoarea Pastilor implica un complex intreg de slujbe ce se desfasoara pe o lunga perioada a anului bisericesc, caci in functie de aceasta serbare sunt legate mai multe alte praznice. Pastile sunt precedate de un timp indelungat de post, timp stabilit pentru pregatirea credinciosilor pentru marele praznic al invierii.
In Biserica Ortodoxa Romana, slujba Invierii se desfasoara dupa urmatorul tipic: inceputul se face sambata, la orele 23:45, cand se sting toate luminile, iar preotul iese prin sfintele usi cu o lumanare aprinsa de la candela de la Sfanta Cruce si spune de trei ori „Veniti de primiti lumina”. La acest indemn, toti credinciosii iau lumina de la preot si ies in fata bisericii, unde este asezata o masa pe care stau Sfanta Evanghelie, Sfanta Cruce si doua sfesnice cu luminari aprinse. Odinioara, slujba incepea mai devreme si tinea tot cursul noptii.
Slujba incepe afara cu citirea Evangheliei Invierii (Matei XXVIII, 1-16). Dupa aceasta preotul da binecuvantarea pentru inceputul utreniei si toti canta impreuna cu preotul: „Hristos a inviat din morti, cu moartea pre moarte calcand si celor din morminte viata daruindu-le” (de trei ori). Preotul rosteste apoi stihurile Pastilor, cadind in jurul mesei, apoi rosteste ectenia mare, dupa care tot poporul intra in biserica. Aici se continua cu slujba utreniei si cu liturghia. Toata slujba exprima bucuria si inaltarea sufleteasca pe care le produce praznicul invierii in sufletele credinciosilor.
In Biserica Romano-Catolica, slujba legata de invierea Domnului ocupa toata noaptea de sambata spre duminica. Aceasta slujba incepe la ora 22,30, si consta din urmatoarele etape: binecuvantarea focului nou, care se face in afara de biserica; binecuvantarea candelei pascale, care reprezinta simbolul lui Hristos; intrarea in biserica, in care nu este aprinsa nici o lumina, cu candela pascala aprinsa, purtata de catre diacon.
Se fac citiri din Sfanta Scriptura, apoi se face prima parte a litaniei sfintilor. Dupa aceea se binecuvanteaza apa Botezului pentru tot anul, in care se amesteca Sfantul Mir si untdelemn pentru botez. Urmeaza lepadarile (exorcismele) si voturile unirii cu Hristos, in care se repeta lepadarile si voturile de la taina Sfantului Botez; in acest timp, toti credinciosii tin luminari aprinse. Aici este timpul pentru botez, daca cineva este pregatit.
Daca Pastile au fost si sunt inca serbate la o data diferita in Bisericile crestine, odata cu aceasta s-a impus si o diversificare a practicilor liturgice legate de aceasta sarbatoare. Problema uniformizarii ori a stabilizarii datei Pastilor, care constituie una din preocuparile de interes general crestin, este pe drumul rezolvarii ei, prin aceea ca, majoritatea Bisericilor se resimt in urma acestei deosebiri si sunt deschise discutiilor ecumenice care ar putea aduce mult dorita unitate, mai scrie parintele Aruppala Gheevarghis.
Povestea Iepurasului de Paste
Povestea Iepurasului de Pasti, aducator de oua rosii, isi are originile pe meleaguri germane, iepurasul simbolizand fertilitatea. Desigur, iepurasul de Pasti este un mit. In legenda, creatura aduce cosuri pline cu oua colorate, dulciuri si jucarii la casele de copii in noaptea de dinainte de Paste.
Simbolul iepurasului exista din vremea festivalurilor pagane dedicate zeitei Eastre – zeita Lunii. Legenda spune ca Eastre a gasit intr-o iarna o pasare ranita pe camp si, pentru a o salva de la moarte, zeita a transformat-o intr-o iepuroaica care facea oua. Pentru a-i multumi binefacatoarei sale, iepuroaica a inceput sa decoreze ouale facute, daruindu-i-le zeitei. Din aceasta legenda s-a nascut traditia ca iepurasul sa aduca daruri copiilor de Pasti – daca au fost buni, cuminti, Iepurele Magic le va aduce un cos plin cu dulciuri.
Traditia oualor incondeiate
Originea colorarii oualor se pierde in negura epocii precrestine, din timpurile cand Anul Nou se sarbatorea la echinoctiul de primavara. Ele erau date in dar, ca simbol al echilibrului, creatiei si fecunditatii. La romani, colorate in rosu, ouale faceau parte dintre darurile sarbatorii lui Janus si erau folosite la diferite jocuri si ceremonii religioase.
Obiceiul colorarii oualor s-a transmis crestinilor si este inca practicat mai ales la popoarele Europei si Asiei. Spre deosebire de alte tari ale Europei, unde obiceiul s-a restrans sau a disparut, la romani a inflorit, atingand culmile artei prin tehnica, materiale, simbolica motivelor si perfectiunea realizarii.
Ouale „incondeiate” („impistrite” sau „muncite”) s-au constituit, la romani, intr-o marturie a datinilor, credintelor si obiceiurilor pascale, integrandu-se intre elementele de o deosebita valoare ale culturii spirituale populare, care definesc particularitatile etnice ale poporului nostru.
Folclorul conserva mai multe legende crestine care explica de ce se inrosesc ouale de Paste si de ce ele au devenit simbolul sarbatorii invierii Domnului. Cea mai raspandita relateaza ca Maica Domnului, care venise sa-si planga fiul rastignit, a pus cosul cu oua langa cruce si acestea s-au inrosit de la sangele care picura din ranile lui Isus. Domnul, vazand ca ouale s-au inrosit, a spus celor de fata: „De acum inainte sa faceti si voi oua rosii si impestritate intru aducere aminte de rastignirea mea, dupa cum am facut si eu astazi”.
In Bucovina, cojile oualor de Pasti, impreuna cu alte resturi alimentare, sunt aruncate in rau, pentru ca apa sa le poarte la „Blajini” (fiinţe imaginare, incarnari ale copiilor morţi nebotezaţi, al caror loc de vieţuire se afla la „capatul lumii”, aproape de Apa Sambetei). In felul acesta, si Blajinii au stire ca pentru toţi crestinii a venit Pastele.
In traditia populara de la noi, ouale de Pasti sunt purtatoare de puteri miraculoase: vindeca boli, protejeaza animalele din gospodaria omului, sunt benefice in felurite situatii etc. Culoarea rosie este simbol al focului purificator. O credinta din Bucovina, consemnata de A. Gorovei, spune ca oul rosu este aparator de diavol. Acesta se tot intereseaza daca oamenii mai fac oua rosii si umbla cu colinda, caci doar atunci cand aceste obiceiuri vor inceta, el va iesi in lume.
Mai demult, ouale erau vopsite in culori vegetale, astazi se folosesc mai mult cele sintetice, chimice. Culorile vegetale erau preparate dupa retete stravechi, transmise din generatie in generatie, cu o mare varietate de procedee si tehnici. Plantele, in functie de momentul cand erau recoltate, de timpul de uscare sau de modul in care erau combinate, ofereau o gama extrem de variata de nuante.
Chemarea la rugaciune cu batutul de toaca
Toaca este un obiect liturgic confectionat, de cele mai multe ori, din lemn. De cele mai multe ori, in capetele toacei de lemn se dau trei-patru gauri circulare, spre o mai buna rezonanta a vibratiilor produse de lovirea cu ciocanelele. Gasita in clopotnite sau in curtile bisericilor, fixata in doua sfori, sau rezemata de tocul usii bisericii, aceasta este batuta la inceputul sfintelor slujbe, sau in cadrul procesiunilor, cu doua ciocanele realizate tot din lemn.
Intre Joia Mare si noaptea Sfintei Invierii, bataia clopotelor este inlocuita cu sunetul lin al toacai, amintind de cuiele care au fost batute in mainile si picioarele Mantuitorului Hristos la Rastiginirea Lui, pe Golgota. Nu numai sunetul aduce aminte de Patimile lui Hristos, ci si simbolistica lemnului este legata de aceasta, amintind de lemnul Sfintei Crucii.
Baterea in toaca, inainte de inceputul slujbei, cheama pe toti crestinii in Biserica. Cantecul toacei face legatura si cer, intre uman si divin, intre ceea ce se cunoaste si ceea ce nu se cunoaste.
Pasca si mielul, simboluri pascale
Gospodinele coc, o singura data pe an, de Sfintele Pasti, pasca. Aceasta are o forma rotunda, pentru ca se crede ca scutecele lui Hristos au fost rotunde. Avand la mijloc o cruce, pasca este impodobita pe margini cu aluat impletit.
Mielul il simbolizeaza chiar pe Iisus Hristos, care s-a jertfit pentru pacatele lumii si a murit pe cruce ca un miel nevinovat. Mielul este simbolul lui Isus in intreaga traditie crestina. Rugaciunile pentru binecuvantarea mieilor dateaza din secolul al VII-lea. Ulterior, mielul fript a devenit un fel principal pe masa de Paste a tuturor crestinilor.
„Mielul pascal il simbolizeaza pe fiul lui Dumnezeu intrupat, pregatit pentru jertfa. Din acest motiv, iudeii pastreaza sarbatoarea si jertfirea mielului pascal pana la venirea Mantuitorului Hristos. Mielul pascal trebuia să fie primul miel nascut, fara prihana si fara defect. Semnifica blandete, curatie, desavarsire”, spunea parintele Vasile Gavrila.
Sursa :
http://www.opiniatimisoarei.ro/povestea-pastelui-afla-aici-originea-sarbatorii-traditiile-povestea-iepurasului-si-oualor-incondeiate/23/04/2011
